Citate celebre si alte informatii despre si de la muzicieni
Nicu Steinhardt despre originalitatea in arta
Citate ale diversilor compozitori
Nicu Steinhardt
Cunoasteti desigur ca toti oamenii de stiinta (antropologi, zoologi, biologi) se impart in doua mari tabere : unii (Darwin si discipolii sai) sustin ca oamenii coboara din maimute ; ceilalti (Dacqué si scoala lui) pretind ca maimutele coboara din oameni.
Coboram noi din ele? Coboara ele din noi? (.....) Ei bine, luand drept pilda aceste trei figuri de gimnastica elementara, ma incumet totusi, sa va indemn sa faceti poezii, dar nu imitand, nu maimutarindu-va. Scrieti ce vreti voi, ce va vine voua in minte, in suflet si-n imaginatie, mai bine banalitati si extravagante, versuri siropoase ori versuri grosolan protestatare, prostii chiar, bazaconii, enormitati, dar ele sa fie ale voastre.
Nu pierdeti nicicand din vedere pericolul imitatiei, mereu la panda, nu mai putin de vege decat spinul din calea voinicului, tendinta tot atat de fireasca omului ca si maimutei. Sociologi ca Gustave Le Bon, Gabriel Tarde si Elias Canetti i-au studiat legile si i-au constatat universalitatea, statornicia, periculozitatea.
Nu repetati, nu imitati. Nu jucati rolul pe care, in deplina nevinovatie, il implineste la masina de scris foaia subtire de culoare inchisa numita carbon sau indigo. Sa stiti ca usor nu va va fi catusi de putin, intr-atata este omul o fiinta repetitiva, imitativa, mimetica.
N. Steinhardt , Monologul polifonic
Indraznesc totusi sa va implor: nu scrieti dupa tipic, nu fiti papagal, maimuta, hartie carbon. Si nu scrieti spre a face placere altora: colegilor, tovarasului profesor diriginte, prietenilor, vreunei fete (respectiv vreunui baiat), parintilor, redactorilor de reviste, persoanelor influente, mai stiu eu cui; ci numai voua insiva. (....)
Iata verificarea: sa-ti placa, sa fii multumit in primul rand tu insuti. Fiti din acest punct de vedere, egoisti: strauiti-va sa "dati" numai lucruri pe care le veti fi scris cu placere, cu ochii cugetatori ai inimii indreptati spre launtrul vostru.
N. Steinhardt , Monologul polifonic
Poezia „La poarta Raiului”- de Geo Bogza, recitata de actorul Ion Caramitru:
(Poezia "La Poarta Raiului" este o fabula cu un bogat continut metaforic (in realitate, nici un om cu pacatele neiertate nu poate intra in rai, si nu Sf. Petru este cel care detine "cheile raiului", ci chiar Isus Cristos Însusi, Cel care si-a dat viata pentru ca noi sa avem acces la iertare de pacat si la viata vesnica); aceasta poezie se adreseaza tuturor acelor "cantareti/artisti" care cred ca pentru a avea succes in lume, trebuie sa copie cat mai bine vocea unor staruri, stilul lor de interpretare, gestica lor... si aceasta cu orice pret: dand vocea si "ochii peste cap", fornaind pe nas ("tras aer pe nari ca un cal"), "scrasnind din dinti", etc. Chiar si in mass-media crestina pot fi auzite unele "clone" ale unor artisti faimosi precum Jonny Ericson Tada, Michael W. Smith, Hulio Iglesias, Abba, The Second Chapter of Acts, etc.. incercand sa para originale...
Citate ale diversilor compozitori
Unii oameni intra in vietile noastre, ne lasa urmele pasilor lor in inima asa incat, ulterior, nu mai suntem niciodata aceeasi.
Franz Schubert
Sunt de acord cu Voltaire cand spune ca "intepaturile unor musculite nu pot stavili fuga unui armasar aprig".
Ludwig van Beethoven (referitor la criticile care i se aduceau adeseori)
Daca am compus o piesa asa cum mi-a izvorat din inima, atunci mi-am indeplinit datoria.
Felix Mendelssohn-Bartoldy
Nici gradul ridicat de inteligenta, nici imaginatia bogata, nici macar amandoua la un loc nu produc geniul. Dragostea, dragostea, dragostea, aceasta este sufletul geniului.
W.A. Mozart
Unui compozitor tanar care ar veni sa-mi ceara un sfat i-as spune :
Fii dumneata insuti. Nu trai cu teama ca vecinul iti este superior. Daca ai ceva de spus, spune asa cum poti – si va fi bine ! Daca n-ai nimic de spus, atunci taci – nici asta nu va fi rau !
Sa nu te framante notiunea progresului artistic. In materie de arta progresezi numai inaintand foarte incet.
Nu cauta un limbaj nou, ci intrebuinteaza-l pe al dumitale, adica acela care-ti da posibilitatea de a exprima exact ceea ce ai de spus. Originalitatea se obtine numai atunci cand nu o cauti.…
George Enescu (Amintirile lui G. Enescu)
Cum cred in muzica* pe care am iubit-o, atat cred si in Dumnezeu care m-a creat. Dupa umila mea parere, trebuie sa fii un adevarat naiv, ca sa declari serios ca Dumnezeu nu exista. Insusi faptul ca e invizibil ne face sa-L adoram.
George Enescu (Amintirile lui G. Enescu)
Sergiu Celibidache
*Puteti sa va faceti o idee despre "muzica pe care a iubit-o" marele titan numit George Enescu, ascultand in videoclipul de mai jos "Rapsodia Romana nr 1 in La major"- o lucrare oferita publicului de catre George la varsta de doar ...19 ani. Aceasta capodopera a fost dirijata aici, de un alt titan - de data aceasta in domeniul dirijatului: Sergiu Celibidache.
Sergiu Celibidache dirijand "Rapsodia Romana" de George Enescu
(O versiune in interpretarea orchestrei germane din Berlin (1994, dirijor Mariss Jansons) poate fi ascultata si aici http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&NR=1&v=LtRbAgKJTdQ )
Sergiu Celibidache este considerat de multi muzicieni drept "cel mai mare dirijor al romanilor care a existat vreodata", precum si unul dintre cei mai renumiti dirijori din lume, numele lui fiind pus alaturi de alte sonoritati in materie, precum Karl Bohm sau Herbert von Karajan. Fiind considerat o somitate, un geniu al baghetei, Sergiu Celibidache a dirijat in cea mai mare parte a vietii sale, marile orchestre ale lumii... si interesant - mai putin pe cele romanesti.
Concertul nr 2 de J. Brahms dirijat aici de Sergiu Celibidache (Filarmonica din Munchen, pian - Daniel Barenboim)
Romanii n-au stiut (ca intotdeauna de altfel...) sa-si incurajeze si sa-si aprecieze propriile valori; dar stiu altii cu mult mai bine!... Astfel Henry Coanda a devenit italian, George Enescu - francez, Celibidache - german/francez etc... Despre personalitatea lui Sergiu Celibidache puteti gasi un rezumat --NOTA--.
In "Aminitirile" sale, Enescu evoca modestia carateristica geniilor (in general, pentru ca iata- exista si unii ca Wagner de ex., care au fost exceptii ce confirma regula), dar si goana disperata a unora pentru "a deveni" genii. Puteti citi mai jos doua fragmente concludente. Primul este legat de perioada cand Enescu dadea lectii de vioara unei celebritati in devenire: evreul Yehudi Menuhin - condiderat la ora actuala cel mai mare violonist al tuturor timpurilor.
- Ai sa implinesti in curand saptesprezece ani, Yehudi. Maine , poimaine ai sa fii barbat. Cum vezi viitorul tau ?
- Ah ! imi raspunse Yehudi. Ah , cat as dori sa raman toata viata copil…
Sa ramai toata viata copil e un vis frumos, dar greu de implinit. Cat ma priveste, vrand, nevrand a trebuit sa devin barbat ! Cand eram mic, tata imi spunea mereu : « Cu orice pret voi face din tine un om !». Si iata ca am supravietuit.
George Enescu, Amintirile lui G. Enescu
Al doilea exemplu provine din perioada cand Enescu studia muzica la Paris, avand colegi - care mai de care...
In lipsa geniului, Popper poseda o mare doza de vanitate si o tot atat de mare si nerasplatita ambitie. El suspina adanc cand pe zidul vreunei case, o inscriptie ii atragea atentia : « Aici a murit Beethoven » - « Aici s-a nascut Schubert » - « Aici a trait si a murit Brahms ». Ajunsi in fata casei lui Popper, acesta nu-si poate retine un geamat deznadajduit. Moszkowski ii spune atunci:
- Iti poti inchipui ce inscriptie se va gasi mai tarziu pe zidul casei tale?
- Mai tarziu ? intreba Popper fericit. Crezi cu adevarat ?
- Sigur, raspunse batjocoritor Moszkowski. Va sta scris: casa de inchiriat!
George Enescu, Amintirile lui G. Enescu
Nicu Steinhardt despre originalitatea in arta
Citate ale diversilor compozitori