|
In anul 2000, pe data de 1 iulie, dupa o indelunga asteptare
(de circa 2 ani) pentru a strange fondurile necesare
lansarii albumului "Prietenului Meu", acesta a fost lansat
oficial de postul de radio « Vocea
Evangheliei » Bucuresti, in cadrul unei emisiuni
radiofonice special dedicate. Se cuvin aici multe multumiri
sponsorilor acestui proiect – un grup de crestini
romano-canadieni, entuziastul si animatorul principal fiind
dl.Sorin Cuculea.
Fiecare melodie are o tematica si o istorie aparte. Iulian a
numit acest stil de muzica - “stilul eduardin” -
o interpretare evident glumeata, dar cert este faptul ca
Eduard chiar a creat ce a gandit, nelasandu-se influentat
prea mult de alte stiluri muzicale autohtone sau straine
(preluand vorba lui Felix Mendelssohn-Bartholdy –
« Daca am compus o piesa asa cum mi-a izvorat din
inima, atunci mi-am indeplinit datoria ».) ci mai
degraba fiind ghidat de pasiunea sa evidenta pentru genul
muzicii cu caracter programatic (initiata de compozitorii
romantici – Richard Wagner, Edward Grieg, etc), dar
prezenta si in repertoriul unor formatii muzicale renumite
din ultimele decenii (vezi formatia “Supertramp”
de exemplu). Muzica cu caracter programatic este un gen in
care compozitorul urmareste firul unui text, al unei idei
date (programate), transpunand aproape cuvant cu cuvant
acel text in « imagini
sonore ». Practic, auzind acea muzica,
ascultatorul ar putea « vedea » cu
ochii mintii descrierea narativa a textului.
Dragostea cand e curata – incepe
cu un fel de sunet de toaca. Se suna adunarea ca lumea toata
sa stie ca « dragostea cand e curata, (numai
atunci…) nu lipseste niciodata ». Este o
melodie pe care Eduard a compus-o in timpul studentiei (pe
cand avea cca 23 de ani) pe un text al lui Traian Dorz.
Nedumerire – este o piesa care
a… nedumerit pe multi. Eduard a dorit sa se transpuna
in rolul unui necrestin in inima caruia se da o lupta
interioara. Multi copii ai crestinilor din
bisericile evanghelice sunt in asemenea situatie
periculoasa. Poate ca aceasta piesa ar fi trebuit sa se
numeasca “Monologul unui nehotarat pentru
Cristos”. Piesa incepe cu un ceas si niste sunete de
gong care marcheaza trecerea timpului cu repeziciune,
concomitent cu momentele decisive din viata unui om care
trebuie sa ia multe hotarari, unele chiar pentru
eternitate.. « Nedumeritul » se tot
gandeste ce sa faca, in timp ce viata lui trece in mare
graba, fara nici o pauza. Tot indoindu-se si ezitand, se
hotaraste in final ca poate ar trebui, ar vrea sa creada in
Dumnezeu. Pe fondul unei multitudini de ganduri confuze,
ceasul desteptator suna nemilos expirarea timpului de
decizie. Cantecul se vrea un semnal de alarma pentru toti
cei ce ezita (mult) prea mult sa-si predea inimile Domnului,
si care pot avea neplacuta surpriza sa se trezeasca prea
tarziu, dupa ce in prealabil, ceasul vietii lor va fi sunat.
Speranta – este o melodie la care
Eduard a incercat sa respecte dorinta marelui compozitor
Nicolae Moldoveanu : « …Oricine
poate armoniza, prelucra, dupa cum doreste cantecele
mele ; numai sa nu le schimbe
ritmul ! » . Astfel, cantecul
« Speranta » este o incercare de a
transpune in limbajul muzicii clasico-moderne de la finalul
sec. XX, naturaletea si simplitatea acestui gen de cantece
izvorate din inima unui roman get-beget venit parca din sec
XV cu muzica lui. Piesa incepe cu imaginea inimii unui om a
carui inima bate tot mai incet (pe fundalul unui sunet de
orga ce aminteste de locul unde oamenii isi iau ramas bun de
la familia lor atunci cand pleaca dincolo…) pana la
oprire si o liniste adanca precede deznodamantul
final : trecerea in vesnicia glorioasa unde Lumina lui
Dumnezeu nu se mai stinge niciodata si
« verdele » feeric al noii
lumi trezeste un simtamant de « ajuns
cu bine in odihna si linistea fara sfarsit de
ACASA ».
Iti multumesc – este una din cele
mai vechi compozitii ale lui Eduard (pe la varsta
de 17-18 ani). Cantecul incepe cu suferinta celui care este
la capatul rabdarii si a suportabilitatii vietii.
Insuportabilitatea aceasta este data de nemultumirea felului
in care s-a nascut sau arata omul respectiv si este descrisa
in mod expres in acest pasaj instrumental de inceput.
Tensiunea provocata de suferinta si dezamagirea fata de sine
ajunge la un maxim care seamana cu aruncarea de pe masa a
tuturor tacamurilor. Totusi, dupa acest inceput furios se
intaleaza pacea, o « pace care intrece orice
pricepere » si care nu poate veni decat prin
Domnul Isus… Ideea finala este ca multumind lui
Dumnezeu pentru felul in care El te-a facut, pentru modul in
care El a hotarat sa arati, si avand partasie cu El, devii
tot mai liber, mai fericit si… mai multumit. Aceasta
stare nu este atinsa de la inceputul cantecului, ci gradual,
pana la final.
De ziua ta – este o melodie
compusa de Eduard in anii adolescentei ca urmare a lipsei
unui repertoriu suficient de dezvoltat in ceea ce priveste
melodiile crestine dedicate pentru aniversari si nunti. Cand
cantau cantarea in fata unor miri, Eduard si Carmen schimbau
din text expresia “de ziua ta”
cu “la nunta ta”. Iulian a avut
o idee interesanta in privinta acompaniamentului de pian, pe
care Eduard l-a pastrat in procent de 90%, adaugand
celelalte instrumente ulterior inregistrarii track-ului cu
pianul.
Bunatatile Domnului – este o
melodie cunoscuta a lui David Hudson. Valentin a venit
intr-o zi cu o idee de aranjament pentru pian la aceasta
melodie. Dupa inregistrarea initiala a pianului, Eduard a
procedat la schimbari in tonalitati majore a unor parti din
aranjament, mai ales la strofa 2 , dorind sa
indice ca aceasta melodie - avand ca text un pasaj din
Plangerile lui Ieremia - nu trebuie sa fie
trista, plangacioasa, ci mai degraba senina, cu o anume doza
de veselie chiar, pentru ca « Bunatatile
Domnului nu se sfarsesc (chiar) niciodata, ci-n fiecare
dimineata se inoiesc » , pentru ca
« mare este credinciosia Lui ». Melodia
incepe cu o trambitare a acestei bunatati nesfarsite si se
termina cu un pasaj a capella, de meditatie si inchinare.
De soare am nevoie – este un
geamat, chiar un strigat care poate fi rezumat in cateva
cuvinte : « nu de lume am nevoie, ci de
iubire, anume de iubirea lui Cristos ». Eduard a
ilustrat in introducerea cantecului imaginea sonora a
zorilor unei dimineti linistite, a unui rasarit de soare
care imbie la meditatie si rugaciune pe aceasta tema.
Tu-mi stii dorurile toate – este
o melodie aparuta initial in vol I (Rugaciune) pe care
Eduard s-a gandit sa o readuca in atentia publicului
printr-un remix continand instrumentele mai noi ale lui Korg
M1. Cantecul incepe cu un grup barbatesc
« gemand de suspine » in
strofele 1 si 2. La refren apare ca o
« iluminare intru speranta» vocea
solistei – Anca Bodog. Anca este o fosta colega de la
Institutul Baptist « Emanuel » Oradea-
sectia muzica, a lui Iulian.
Prietenului meu – este o melodie
pe care Eduard a compus-o (impreuna cu textul) in vremea
scurtei sale sederi la Suceava, intre anii 1987-1989. Corul
pe care il dirija la Bis.Crest. d. Evanghelie din
str.Mirauti a interpretat pentru prima oara in public
aceasta melodie, acompaniamentul instrumental fiind realizat
impreuna cu cativa suceveni pasionati de muzica. Mesajul
melodiei este pur evanghelistic si se doreste a fi un
strigat disperat pentru trezirea oamenilor pierduti care
cred ca « mersul dupa turma », dupa
multime, apeland la sintagma « unde merg toti,
merg si eu », nu are cum sa ii duca la
pierzare…
Drumul ce duce la Golgota – este
una din cele mai cantate melodii de Paste a
corurilor « Quo Vadis ».
Textul si melodia (titlul « Golgotha »
in colectia de imnuri Song Gifts), evoca intr-un mod
sugestiv imaginea drumului spre dealul Golgotei, cu multimi
de oameni privind de o parte si de alta pe Domnul Isus
pasind pe aceasta « Via
Dolorosa », purtandu-si indurerat crucea grea,
oameni care comentau si se intrebau dezamagiti :
« nu este El Cel ce vindeca multimi de
oameni ? ». Altii sperau ca
« de-I El Hristosul - se va
salva… » si ar putea deveni Regele care
i-ar scapa de romani. Cand credeau ca « in zadar
speranta ne-am pus / iata-L e mort sus pe cruce
strapuns » - apare un elemement surpriza intre
strofa a treia si a a patra: dupa un scurt moment de tacere,
o bucurie imensa cuprinde inimile tuturor : «
dar ce minune, ce mare har ca moartea Lui nu a fost in
zadar ; iata din morti El a inviat, precum a spus la
cer s-a ‘naltat !… ».
|
