Prietenului Meu (Iulie 2000)

INSERT SONGS AFTER THIS TEXT

  • 01 Dragostea cand e curata
  • 02 Nedumerire
  • 03 Speranta
  • 04 Iti multumesc
  • 05 De ziua ta
  • 06 Bunatatile Domnului
  • 07 De soare am nevoie
  • 08 Tu-mi stii dorurile toate
  • 09 Prietenului meu
  • 10 Drumul ce duce la Golgota

 

 

 

 

 

 

A fost produs de grupul « Quo Vadis » (Anca Bodog, Cristina Condria, Daniela Ionescu, Iulian Teodorescu, Lidia Condria/Leşan,  Theodor Halmen, Valentin Teodorescu si Eduard Teodorescu (voce si aranjamente vocal-instrumentale)), si a fost  emis de studioul « Radio Vocea Evangheliei» Bucuresti; contine urmatoarele melodii: 

  1. Dragostea când e curată (Muzica: Eduard Teodorescu; text: Traian Dorz, solista: Anca Bodog)
  2. Nedumerire (Muzica, text si solist: Eduard Teodorescu) 
  3. Speranţă (Muzica si text: Nicolae Moldoveanu, solist: Iulian Teodorescu)
  4. Îţi mulţumesc (Muzica: Eduard Teodorescu, text: Traian Dorz, solist: Iulian Teodorescu)
  5. De ziua ta (Muzica: Eduard Teodorescu, text: Traian Dorz, solista: Daniela Ionescu)
  6. Bunătăţile Domnului (Muzica si text: David Hudson)
  7. De soare am nevoie (Muzica: Eduard Teodorescu, text: Traian Dorz, solist: Eduard Teodorescu)

  8. Tu-mi ştii dorurile toate (Muzica: Eduard Teodorescu, text: Carmen Gavril, solista: Anca Bodog)
  9. Prietenului meu (Muzica si text: Eduard Teodorescu, solist: Iulian Teodorescu)
  10. Drumul ce duce la Golgota (Muzica si text: Songifts, solist: Iulian Teodorescu)  

 

    Câteva explicaţii legate de tematica acestui album le puteţi găsi aici.

In anul 2000, pe data de 1 iulie, dupa o indelunga asteptare (de circa 2 ani) pentru a strange fondurile necesare lansarii albumului "Prietenului Meu", acesta a fost lansat oficial de postul de radio « Vocea Evangheliei » Bucuresti, in cadrul unei emisiuni radiofonice special dedicate. Se cuvin aici multe multumiri sponsorilor acestui proiect – un grup de crestini romano-canadieni, entuziastul si animatorul principal fiind dl.Sorin Cuculea.

Fiecare melodie are o tematica si o istorie aparte. Iulian a numit acest stil de muzica - “stilul eduardin” - o interpretare evident glumeata, dar cert este faptul ca Eduard chiar a creat ce a gandit, nelasandu-se influentat prea mult de alte stiluri muzicale autohtone sau straine (preluand vorba lui Felix Mendelssohn-Bartholdy – « Daca am compus o piesa asa cum mi-a izvorat din inima, atunci mi-am indeplinit datoria ».) ci mai degraba fiind ghidat de pasiunea sa evidenta pentru genul muzicii cu caracter programatic (initiata de compozitorii romantici – Richard Wagner, Edward Grieg, etc), dar prezenta si in repertoriul unor formatii muzicale renumite din ultimele decenii (vezi formatia “Supertramp” de exemplu). Muzica cu caracter programatic este un gen in care compozitorul urmareste firul unui text, al unei idei date (programate), transpunand aproape cuvant cu cuvant acel  text in « imagini sonore ». Practic, auzind acea muzica, ascultatorul ar putea « vedea » cu ochii mintii descrierea narativa a textului.

Dragostea cand e curata – incepe cu un fel de sunet de toaca. Se suna adunarea ca lumea toata sa stie ca « dragostea cand e curata, (numai atunci…) nu lipseste niciodata ». Este o melodie pe care Eduard a compus-o in timpul studentiei (pe cand avea cca 23 de ani) pe un text al lui Traian Dorz.

Nedumerire – este o piesa care a… nedumerit pe multi. Eduard a dorit sa se transpuna in rolul unui necrestin in inima caruia se da o lupta interioara.  Multi copii ai crestinilor din bisericile evanghelice sunt in asemenea situatie periculoasa. Poate ca aceasta piesa ar fi trebuit sa se numeasca “Monologul unui nehotarat pentru Cristos”. Piesa incepe cu un ceas si niste sunete de gong care marcheaza trecerea timpului cu repeziciune, concomitent cu momentele decisive din viata unui om care trebuie sa ia multe hotarari, unele chiar pentru eternitate.. « Nedumeritul » se tot gandeste ce sa faca, in timp ce viata lui trece in mare graba, fara nici o pauza. Tot indoindu-se si ezitand, se hotaraste in final ca poate ar trebui, ar vrea sa creada in Dumnezeu. Pe fondul unei multitudini de ganduri confuze, ceasul desteptator suna nemilos expirarea timpului de decizie. Cantecul se vrea un semnal de alarma pentru toti cei ce ezita (mult) prea mult sa-si predea inimile Domnului, si care pot avea neplacuta surpriza sa se trezeasca prea tarziu, dupa ce in prealabil, ceasul vietii lor va fi sunat.

Speranta – este o melodie la care Eduard a incercat sa respecte dorinta marelui compozitor Nicolae Moldoveanu : « …Oricine poate armoniza, prelucra, dupa cum doreste cantecele mele ; numai sa nu le schimbe ritmul ! » . Astfel, cantecul « Speranta » este o incercare de a transpune in limbajul muzicii clasico-moderne de la finalul sec. XX, naturaletea si simplitatea acestui gen de cantece izvorate din inima unui roman get-beget venit parca din sec XV cu muzica lui. Piesa incepe cu imaginea inimii unui om a carui inima bate tot mai incet (pe fundalul unui sunet de orga ce aminteste de locul unde oamenii isi iau ramas bun de la familia lor atunci cand pleaca dincolo…) pana la oprire si o liniste adanca precede deznodamantul final : trecerea in vesnicia glorioasa unde Lumina lui Dumnezeu nu se mai stinge niciodata si « verdele » feeric al noii lumi  trezeste un simtamant de « ajuns cu bine in odihna si linistea fara sfarsit de ACASA ».

Iti multumesc – este una din cele mai vechi compozitii ale lui Eduard  (pe la varsta de 17-18 ani). Cantecul incepe cu suferinta celui care este la capatul  rabdarii si a suportabilitatii vietii. Insuportabilitatea aceasta este data de nemultumirea felului in care s-a nascut sau arata omul respectiv si este descrisa in mod expres in acest pasaj instrumental de inceput. Tensiunea provocata de suferinta si dezamagirea fata de sine ajunge la un maxim care seamana cu aruncarea de pe masa a tuturor tacamurilor. Totusi, dupa acest inceput furios se intaleaza pacea, o « pace care intrece orice pricepere » si care nu poate veni decat prin Domnul Isus… Ideea finala este ca multumind lui Dumnezeu pentru felul in care El te-a facut, pentru modul in care El a hotarat sa arati, si avand partasie cu El, devii tot mai liber, mai fericit si… mai multumit. Aceasta stare nu este atinsa de la inceputul cantecului, ci gradual, pana la final. 

De ziua ta – este o melodie compusa de Eduard in anii adolescentei ca urmare a lipsei unui repertoriu suficient de dezvoltat in ceea ce priveste melodiile crestine dedicate pentru aniversari si nunti. Cand cantau cantarea in fata unor miri, Eduard si Carmen schimbau din text expresia “de ziua ta” cu  “la nunta ta”. Iulian a avut o idee interesanta in privinta acompaniamentului de pian, pe care Eduard l-a pastrat in procent de 90%, adaugand celelalte instrumente ulterior inregistrarii track-ului cu pianul.

Bunatatile Domnului – este o melodie cunoscuta a lui David Hudson. Valentin a venit intr-o zi cu o idee de aranjament pentru pian la aceasta melodie. Dupa inregistrarea initiala a pianului, Eduard a procedat la schimbari in tonalitati majore a unor parti din aranjament,  mai ales la strofa 2 , dorind sa indice ca aceasta melodie - avand ca text un pasaj din Plangerile lui Ieremia -  nu trebuie sa fie trista, plangacioasa, ci mai degraba senina, cu o anume doza de veselie chiar, pentru ca « Bunatatile Domnului nu se sfarsesc (chiar) niciodata, ci-n fiecare dimineata se inoiesc » , pentru ca « mare este credinciosia Lui ». Melodia incepe cu o trambitare a acestei bunatati nesfarsite si se termina cu un pasaj a capella, de meditatie si inchinare.

De soare am nevoie – este un geamat, chiar un strigat care poate fi rezumat in cateva cuvinte : « nu de lume am nevoie, ci de iubire, anume de iubirea lui Cristos ». Eduard a ilustrat in introducerea cantecului imaginea sonora a zorilor unei dimineti linistite, a unui rasarit de soare care imbie la meditatie si rugaciune pe aceasta tema.

Tu-mi stii dorurile toate – este o melodie aparuta initial in vol I (Rugaciune) pe care Eduard s-a gandit sa o readuca in atentia publicului printr-un remix continand instrumentele mai noi ale lui Korg M1. Cantecul incepe cu un grup barbatesc « gemand  de suspine » in strofele 1 si 2. La refren apare ca o « iluminare  intru speranta» vocea solistei – Anca Bodog. Anca este o fosta colega de la Institutul Baptist « Emanuel » Oradea- sectia muzica, a lui Iulian.

Prietenului meu – este o melodie pe care Eduard a compus-o (impreuna cu textul) in vremea scurtei sale sederi la Suceava, intre anii 1987-1989. Corul pe care il dirija la Bis.Crest. d. Evanghelie din str.Mirauti a interpretat pentru prima oara in public aceasta melodie, acompaniamentul instrumental fiind realizat impreuna cu cativa suceveni pasionati de muzica. Mesajul melodiei este pur evanghelistic si se doreste a fi un strigat disperat pentru trezirea oamenilor pierduti care cred ca « mersul dupa turma », dupa multime, apeland la sintagma « unde merg toti, merg si eu », nu are cum sa ii duca la pierzare…

Drumul ce duce la Golgota – este una din cele mai cantate melodii de Paste a corurilor  « Quo Vadis ». Textul si melodia (titlul « Golgotha » in colectia de imnuri Song Gifts), evoca intr-un mod sugestiv imaginea drumului spre dealul Golgotei, cu multimi de oameni privind de o parte si de alta pe Domnul Isus pasind pe aceasta  « Via Dolorosa », purtandu-si indurerat crucea grea, oameni care comentau si se intrebau dezamagiti : « nu este El Cel ce vindeca multimi de oameni ? ».  Altii sperau ca « de-I El Hristosul - se va salva… » si ar putea deveni Regele care i-ar scapa de romani. Cand credeau ca « in zadar speranta ne-am pus / iata-L e mort sus pe cruce strapuns » - apare un elemement surpriza intre strofa a treia si a a patra: dupa un scurt moment de tacere, o bucurie imensa cuprinde inimile tuturor  : « dar ce minune, ce mare har ca moartea Lui nu a fost in zadar ; iata din morti El a inviat, precum a spus la cer s-a ‘naltat !… ».